Simptomele depresiei nu vin întotdeauna într-o cascadă de emoţii şi nici nu îşi semnalizează prezenţa prin “sunetul vreunei alarme”. În urmă cu 3 ani, în 2017, datele europene prezentau o statistică ce indica o prevalenţă de 5% a depresiei în rândul populaţiei din România şi, din păcate, trendul este unul ascendent. Depresia se instalează insidios, într-o manieră perfidă, neinvitată. Nu ţine cont de vârstă, statutul social şi nici de performanţele profesionale şi academice.
DSM 5 (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders) descrie simptomele depresiei astfel: prezenţa a 5 sau mai mulţi indici pe o perioadă de 2 săptămâni; cel puţin unul dintre indici este fie dispoziţie depresivă, fie pierderea interesului sau plăcerii.
- dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, asta însemnând prezenţa sentimentelor de tristeţe sau vid interior, lipsa de speranţă;
- diminuarea interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activităţile, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi;
- scăderi sau creşteri în greutate (o modificare de peste 5% din greutatea corporală într-o lună), modificarea apetitului aproape în fiecare zi;
- tulburări ale somnului (insomnii sau hipersomnii), aproape în fiecare zi – aici poţi citi despre igiena somnului;
- iritabilitate sau lentoare psihomotorie (apatie, mişcări sau vorbire lentă), aproape în fiecare zi ;
- fatigabilitate sau lipsa de energie, aproape în fiecare zi ;
- sentimente de vinovăţie excesivă sau inutilitate, aproape în fiecare zi;
- dificultăţi de concentrare sau diminuarea capacităţii de gândire;
- gânduri recurente de moarte.
De cele mai multe ori, simptomele de mai sus sunt observate de persoanele din jur şi mai greu acceptate de sine ca fiind parte dintr-un tablou clinic. Din păcate, depresia încă este un subiect dificil de abordat şi încă sunt prezente remarci precum “Ai prea mult timp, d-aia ai depresie”, “Ceri doar atenţie, vrei să te faci remarcat/ă”, “Oamenii care au depresie sunt leneşi”, “Vrei doar să manipulezi”. Şi exemplele pot continua.
Care sunt principalele cauze ale depresiei?
Depresia este o tulburare afectivă foarte complexă. Mulţi oameni care sunt prinşi în vâltoarea depresiei se luptă cu autocritica, un cerc vicios care adânceşte simptomele depresiei, prin ignorarea aspectelor pozitive ale vieţii lor (“toată lumea poate”), gândire de tip alb-negru/ totul sau nimic (“nimic nu-mi iese”), etichetare (“sunt un ratat”), filtru negativ (“nu sunt în stare”), suprageneralizare (“mereu greşesc”).
Printre cauzele care stau la baza depresiei se numără:
- evenimentele stresante – divorţul, despărţirea de persoana iubită, dificultăţile financiare, pierderea jobului;
- doliul – deşi doliul şi depresia apar împreună, o prelungire și o agravare a simptomatologiei depresive necesită o mare atenție din partea familiei și intervenție psihologică de urgență;
- factori biologici precum bolile cronice, dezechilibrele hormonale sau alte tulburări mentale comorbide;
- conflicte sociale – mediul de locuinţă nesigur, discriminările la adresa propriei persoane, rasismul, bullyingul;
- abuzurile – emoţionale, fizice sau sexuale;
- genetica – în unele cazuri copiii ai căror părinţi sunt diagnoticaţi cu tulburări depresive clinice au un risc crescut de a dezolta şi ei, la rândul lor, o formă de depresie;
- unele medicamente;
Orice ar declanşa o depresie, fie ea uşoară, moderată sau majoră, suportul prietenilor şi al familiei este la fel de important ca ajutorul de specialitate din domeniul sănătăţii mentale.
Sursa foto: Photo by Sydney Sims on Unsplash
