Am profitat de zilele astea să fac o curăţenie generală în toată casa. De la spălat geamuri, până la cele mai mici detalii. Iar Eli – fetiţa noastră – a fost foarte activă pe lângă noi, după cum mă aşteptam şi după cum le este lor specific la această vârstă. Îi place să fie implicată în treburile casnice, să fie parte din echipă, chiar dacă are aproape 3 ani. De cele mai multe ori o încurajăm şi o lăsăm să facă lucrurile în ritmul ei. M-a surprins, în schimb, un gând. Nu de puţine ori am auzit părinţii îndemnându-şi copiii către alte activităţi. Poate vă sunt cunoscute “vezi-ţi de treaba ta de copil” sau “faci curat la casa ta”.
De ce este important să implicăm copiii în treburile casnice?
Treburile casnice sunt necesare oricărei gospodării, uneori chiar de mai multe ori pe zi, mai ales în casele cu copii mici sau animale de companie. În cazul părinţilor, cei mai mulţi doresc să îşi protejeze copiii şi să le prelungească perioada copilăriei. Numai că, a-i implica pe cei mici în organizarea casei, înseamnă a le oferi – de fapt – şansa de a învăţa şi a exersa o mulţime de abilităţi.
Ca părinţi suntem responsabili nu doar de siguranţa copiilor şi de a le îndeplini nevoile emoţionale, ci şi de a-i pregăti pentru viaţa de adult. Orice copil va avea ca prim model de urmat o persoană semnificativă de lângă el, de obicei mama sau tata.
Revenind la ce vă povesteam la început, am observat la Eli cu câtă bucurie se implică în activităţi atunci când i se acordă încredere. Se responsabilizează şi rareori abandonează ce a început. Apoi este extrem de curioasă de cum să facă, întreabă şi ascultă cu atenţie. Ei bine, acum se bun bazele lucrului în echipă (cooperarea), cu tot ce implică asta. Casa reprezintă mediul de siguranţă pentru fiecare dintre noi, cu atât mai mult pentru copiii noştri. Aşa că, acasă eşti iertat mai uşor şi mai repede când greşeşti, ţi se explică lucrurile pe înţelesul tău şi eşti îndrumat cu dragoste şi căldură.
Înainte de a începe curăţenia generală sau o nouă reţetă în bucătărie, avem nevoie să recurgem la planificarea activităţilor şi managementul timpului – haosul nu defineşte ordinea, drept pentru care chiar şi atunci când ne petrecem timpul acasă, ne planificăm de unde să începem, cu ce resurse şi cât timp alocăm. Deja identificăm alte noi abilităţi pe care copiii le învaţă de la noi. Este important să ştie să nu irosească energie şi resurse materiale. Tot în această etapă, comunicarea cu copilul este esenţială. Nu doar că va înţelege mai bine procesul, dar va învăţa să ia şi singur decizii. De exemplu, înainte de a îi explica unui copil că în pulverizator se află soluţie pentru curăţat geamurile, veţi observa că tendiţa lui va fi de a înţelege cum funcţionează pulverizatorul şi îl va testa din plin. După ce îi oferiţi explicaţiile, interesul copilului se schimbă. Va prelua iniţiativa şi va dori să încerce pulverizatorul exact acolo unde este nevoie de el, la stropit geamurile. De aici, putem ceda “puterea” copilului pentru a-l ajuta să îşi dezvolte şi abilităţile de leadership. Vă spun din experienţă că este chiar distractiv să îţi vezi copilul atât de implicat şi motivat să te ajute.
O altă nevoie a copiilor pe care o îndeplinim atunci când îi lăsăm să facă treburile casnice este nevoia de apartenenţă. Avându-i în echipa noastră le vom insufla mai uşor valorile în care credem şi prin care funcţionează familia noastră. Când îţi cunoşti rolul pe care îl ai, vei ştii şi cum să îţi alegi grupurile de prieteni, iar riscurile de a intra în găşti sunt mai reduse.
Iar la final de activitate, ei devin conştienţi de eforturile depuse şi vor învăţa să respecte mai mult munca lor şi a părinţilor. Aşa că dragi părinţi, lasaţi-i pe copii să facă parte din viaţa de familie cu tot ce implică ea. Aveţi grijă doar să adaptaţi informaţiile şi activităţile la nivelul lor de înţelegere.
Photo by Danielle Alvarado on Unsplash
