Fie că ai deja o programare la un specialist, fie că intenţionezi să mergi la psiholog în viitorul apropiat, în mintea ta pot apărea o mulţime de întrebări. Şi este normal, mai ales dacă nu ai mai mers în terapie până în acest moment.
În primul rând, reţine că procesul terapeutic este unul de durată şi nu te aştepta la schimbări drastice după primele şedinţe. Unele informaţii au nevoie de timp pentru a fi integrate într-un nou mod de gândire şi, implicit, într-un nou comportament. În plus, fiecare persoană are ritmuri de dezvoltare diferite.
În prima şediţă la psiholog este important să explorezi în mare motivele şi nevoile tale, aşteptările pe care le ai de la procesul terapeutic şi modul în care crezi că te va ajuta intervenţia psihologică.
Prima şedinţă este pentru a face cunoştinţă cu psihologul tău. Nu este nevoie să îi spui deja cele mai păzite secrete ale tale, poţi începe cu motivele pentru care ai ales să apelezi la ajutor de specialitate.
La psiholog nu este ca la interogatoriu şi nici nu este de preferat, pentru niciuna dintre părţi, ca un dialog constructiv să fie transformat într-o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Personal prefer să îi ofer clientului libertatea de a alege ce vrea să-mi povestească la prima şedinţă. Apoi, dacă timpul ne permite, începem să trasăm un contur al problemelor cu care se confruntă, urmând ca a doua şi a treia şedinţă să fie dedicate setării scopurilor şi obiectivelor şi înţelegerii mai aprofundate a provocării cu care se confruntă.
Procesul terapeutic nu se termină odată cu cele 50 de minute scurse din cadrul unei şedinţe. Uneori clienţii pot avea teme pentru acasă de la o şedinţă la alta sau pur şi simplu au nevoie de timp pentru a reflecta asupra a ceea ce tocmai au conştientizat. Aminteşte-ţi că schimbarea care durează se produce în timp.
Se mai poate întâmpla ca la prima şedinţă să apară liniştea. Pentru a depăşi această barieră, este bine să ştii că în relaţia terapeutică există confidenţialitate. Desigur, sunt anumite excepţii prin care confidenţialitatea este anulată, dar îţi vor fi explicate de către terapeutul tău la prima şedinţă împreună cu alte câteva reguli.
O altă resursă de care poţi beneficia este nonjudicativitatea terapeutică. Cu alte cuvinte, psihologul nu este acolo pentru a-ţi judeca alegerile şi experienţele tale de viaţă. Fireşte, te poţi simţi ruşinat de unele gânduri sau amintiri, vinovat sau temător de ceea ce crezi că va gândi terapeutul despre tine. În realitate, sunt foarte puţine lucruri despre care să nu fi auzit şi să fim luaţi prin surprindere. Dar chiar şi în acest caz, psihologul crează spaţiul de siguranţă necesar prin care poţi exprima liber ceea ce te frământă.
Cu toate astea, cu cât discuţi mai liber cu psihologul tău despre cele mai intime şi incomode aspecte ale vieţii tale, cu atât mai mult îl poţi ajuta să înţeleagă mai bine situaţia cu care te confrunţi pentru a-ţi oferi cele mai bune instrumente pentru tine.
Şi cu ocazia asta mi-am amintit de o poveste citită mai demult în cartea Poveşti Orientale ca Instrumente de Psihoterapie. Te invit să reflectezi şi să vezi cum poţi folosi această informaţie în beneficiul tău. Iar dacă ai nevoie de ajutor de specialitate, mă poţi contacta aici.
Mullahul, un predicator, intră într-o sală, unde vru să ţină o predică. Sala era goală, cu excepţia unui tânăr grăjdar, aşezat în primul rând. Mullahul, cumpănind dacă să vorbească sau nu, în cele din urmă îi zice grăjdarului: „Eşti numai tu singur aici. Crezi că ar trebui să vorbesc sau nu?” Grăjdarul îi spuse: „Învăţătorule, eu nu sunt decât un om simplu şi nu înţeleg lucrurile acestea. Dar, dacă aş intra în grajduri şi aş vedea că toţi caii au fugit şi a mai rămas doar unul, l-aş hrăni totuşi.”
Mullahul puse la inimă acestea şi începu să predice. Vorbi mai mult de două ore. După aceea, se simţi în culmea fericirii şi vru ca audienţa să îi confirme cât de bună fusese predica lui. Întrebă: „Ţi-a plăcut predica?” Grajdarul răspunse: „Ţi-am spus deja că sunt un om simplu şi nu înţeleg foarte bine aceste lucruri. Totuşi, dacă aş intra în grajduri şi aş afla că toţi caii au dispărut, cu excepţia unuia, l-aş hrăni, dar nu i-aş da tot nutreţul pe care îl am.”
Photo by Tim Mossholder on Unsplash
