Una dintre cele mai comune experiențe adverse din copilărie este să crești alături de un părinte care are probleme cu consumul de alcool.
Dacă ești un copil adult al unui părinte alcoolic, probabil știi deja cât de confuzant poate fi să simți iubire și frică față de același om. Față de părintele tău care se transforma atunci când consuma alcool.
Și poate nu îți sunt străine momentele în care te temi de conflicte și te găsești în situații în care te sacrifici pentru alții. În care ai vrea să spui NU, dar ceva din tine se strânge. Sau în care știi să iei pulsul unei încăperi din primele secunde de când ai intrat.
La o simplă căutare pe net, România se află pe primul loc din Europa la consumul de alcool. Poate că fiecare dintre noi avem în preajma noastră un adult care “exagerează” cu alcoolul. Uneori atât de aproape de noi încât și-a pus o amprentă traumatică asupra noastră.
Să fii copilul adult al unui părinte alcoolic vine cu o notă de plată nedreaptă. Pentru unii, încă este dificil să recunoască felul în care i-a afectat consumul cronic de alcool al părintelui lor. Au învățat devreme să nu vorbească cu nimeni despre ce se întâmplă acasă. Uneori, interdicția asta sparge bariera timpului și continuă să existe și atunci când copilul a plecat de acasă.
Iar problema cea mai mare nu este consumul de alcool per se al părintelui. În schimb, ce devine acel părinte când consumă alcool devine problematic și cum se schimbă relația cu copilul său.
Așadar, copiii alcoolicilor pot trăi în teroare. Teroarea de a nu fi bătuți, umiliți, neglijați, înjurați sau agresați sexual.
Supraviețuirea într-un astfel de mediu, poate însemna pentru copil să se simtă neiubit. Să simtă că nu este ascultat. Că nu contează sau că nu există nimeni care să îl poată apăra.
So, realitatea de acasă devine greu de suportat. Și atunci, copiii încep să își dezvolte strategii de coping care uneori pot însemna separarea de propriile nevoi, inhibarea emoțiilor sau distorsionarea realității interne.
Poate că plecarea de acasă se simte ca o ușurare pe moment atunci când copilul devine adult și poate lua propriile decizii. Dar sunt și situații în care efectele creșterii într-un mediu abuziv se resimt și după plecarea de acasă.
Pot apărea lipsa speranței, o satisfacție mai scăzută față de propria viață, dificultăți în a construi relații sigure și apropiate sau o vulnerabilitate mai mare la distres emoțional.
Copiii adulți ai părinților alcoolici experimentează o serie de tulburări afective precum depresie, anxietate, risc crescut de suicid, afecțiuni mintale grave. Dacă vrei să aprofundezi subiectul, uite aici un studiu despre experiența de a crește alături de un părinte alcoolic.
Asta nu înseamnă că alcoolismul părintelui este o condamnare pe viață pentru copil. Rănile emoționale sunt consecințele unei copilării marcate de alcool și merită luate în serios. Nu trebuie să treci singur prin asta. Procesul de recuperare din trauma provocată de un părinte alcoolic este posibil. Fie că alegi să lucrezi individual sau să participi la un grup de psihoterapie dedicat, procesul terapeutic poate fi un spațiu în care începi să înțelegi ce ai învățat să faci pentru a supraviețui și, treptat, să descoperi cine ești dincolo de aceste strategii.
