Sunt Evelina și îmi place să ascult. Să observ și să adun piesele de puzzle într-o imagine. Nu mai țin minte când am început să fac asta. Uneori am impresia că e ceva ce am făcut toată viața.
Oamenii vin la mine cu întrebări, frici, povești. Unii vor să înțeleagă. Alții vor să uite. Unii oameni vin la mine cu anxietate. Alții cu tristețe. Alții nu au idee de ce sunt aici, doar că ceva nu e cum ar trebui. Împreună explorăm din aproape în aproape și căutăm răspunsuri.
Lucrez cu emoțiile. Nu le ocolesc. Nu le îndulcesc. Le privesc așa cum sunt: crude, adevărate, vii. Nu cred că terapia e un drum drept. O văd ca pe o potecă sinuoasă, cu umbre și lumini. Dar e un drum care duce undeva. Mereu găsesc ceva când pășesc cu curiozitate și compasiune.
Nu cred în metode în 5 pași. Nu cred nici în soluții rapide. Cred în oameni. În puterea lor de a se schimba, atunci când au spațiul potrivit să o facă.
Am fugit de emoții mulți ani din viața mea ca să descopăr mai tărziu că sursa stării de bine e comunicată de ele. Am ajuns în iadul suferinței. Abia apoi am reușit să respir. Emoțiile sunt cheia. Nu sunt dușmanul nostru. Nu sunt obstacole de ocolit. Sunt semnale. Ne spun unde doare, de ce doare și ce avem nevoie. Dacă învățăm să le ascultăm, putem învăța să trăim mai bine.
Cursuri de formare de bază
Cursuri de formare continuă