Știm când suferim de anxietate atunci când avem o frică intensă în legătură cu ceva sau când resimțim o presiune constantă a convingerii că urmează să se întâmple ceva rău. Cam așa îmi este descrisă, în cele mai multe cazuri, anxietatea în ședințele de la cabinet. Lângă aceste descrieri se alătură, de cele mai multe ori, și un atac de panică. Doar că anxietatea nu se limitează la atât.
anxietate: frică, confuzie, stres, scepticism, îngrijorare, precauție, nervozitate, tensiune, dificultate de relaxare, tulburări ale somnului, dificultăți de concentrare, neliniște, moliciune sau dureri musculare, gânduri intruzive
Anxietatea nu este despre aici și acum. Anxietatea ne proiectează către un viitor în care ne-am putea afla în pericol și ne pregătește pentru ce e mai rău. În doze mici, ne dezvoltăm mecanisme de adaptare care ne ajută să performăm, să ne protejăm, să ne organizăm mai bine, să prevenim. Dacă niciodată nu ne-am confrunta cu un sentiment de anxietate, cum am ști să evităm un pericol real?
În manualele de diagnostic, tulburarea de anxietate întrunește o serie de criterii, care se manifestă în majoritatea zilelor pe o perioadă de cel puțin 6 luni, printre care:
- dificultatea de a controla îngrijorarea;
- asocierea cu min. 3 simptome: nelinişte, oboseală, dificultăţi de concentrare, iritabilitate (carepoate fi sau nu poate fi observată de către alții), tensiune musculară, perturbări ale somnului;
- intervine în funcţionalitatea zilnică;
- anxietatea și grija excesivă sunt prezente în raport cu multe arii ale vieții cotidiene;
- în unele cazuri se poate face des apel la serviciile de îngrijire medicală în lipsa unei probleme reale de sănătate, ci doar pentru a obţine reasigurări permanente în privinţa simptomelor somatice resimțite
Care sunt cauzele anxietății? În primul rând expunerea la stres: în mediul academic, profesional, familial, relațional, financiar, social, politic, evenimentele imprevizibile (ca pandemia, de exemplu sau moartea bruscă a cuiva cunoscut, accident etc), experiențele adverse din copilărie, care întrețin o vulnerabilitate crescută la factorii stresori, sau problemele de sănătate.
Alte cauze ar putea fi efectul advers al unor medicamente, consumul de substanțe sau simptome ale unor afecțiuni medicale acute sau cronice.
Așa că, pot să depind de tine atunci când am nevoie? Ar fi preocuparea majoră a cuiva care are dezvoltat un atașament anxios în relația de cuplu. Astfel, atunci când este perceput un pericol de abandon, se dezvoltă comportamente care exercită control asupra partenerului cu scopul de a obține asigurarea că partenerul este disponibil și fizic și emoțional.
Altfel spus, învinuirile aduse partenerului, reproșurile, criticile, solicitările emoționale, conflictele sunt încercări de a face față și de a depăși rănile și fricile de anxietate din relația cu părinții noștri sau îngrijitorii primari.
Un atașament anxios în relația de cuplu poate fi mascat și de o fuziune a lui împreună. Partenerii de cuplu ajung să “respire același aer și să împartă același creier” și asta poate crea iluzia unei aromonii. În acest context, o posibilă separare poate fi resimțită ca o moarte psihologică (n.b. separare poate fi și atunci când partenerul nu are hobby-uri sau interese comune cu celălalt, când partenerul întârzie de undeva sau când iese în oraș cu prietenii).
Atunci când există astfel de comportamente într-o relație, mesajul din spatele furiilor, conflictelor sau anxietății este acela de a ne opri și a ne accesa lumea noastră interioară care semnalizează astfel lipsa unor nevoi împlinite. Ce din mine mă face să reacționez așa? Care sunt fricile pe care le resimt acum? De unde provin ele? În relație cu cine le-am învățat? Ce nevoie am în prezent?
Poate părea copleșitor să pornești singur(ă) într-o călătorie de cunoaștere și înțelegere, așa că dacă ai nevoie de suport și îndrumare, îți pot fi alături. Mă poți contact aici.
Photo by Sydney Sims on Unsplash
