Au trecut deja câteva minute bune de când tot scriu şi şterg introducerea pentru acest articol. Nu ştiu dacă să încep direct cu anxietatea de separare sau nu. Îmi dau seama că, uneori, începuturile nu sunt atât de uşoare pe cât am spera. În cazul de faţă, încerc să găsesc formula potrivită pentru un astfel de subiect.
Update 2024: Aici sunt cele două ediţii organizate vara aceasta de YouTheatre Club
Anul acesta se împlinesc 7 ani de când am organizat la Theatre Acting Club prima tabără pentru copii. Sunt cel puţin 3 tabere de engleză în fiecare vară, fără a lua în calcul şi alte tabere la care am participat ca trainer sau psiholog însoţitor. Deja numărul copiilor pe care i-am cunoscut este format din 4 cifre şi mă bucur să constat că tot creşte. Chiar în acest moment mă bucur de gălăgia copiilor implicaţi în ateliere de film şi de peisajul superb de munte. Am să vă las şi o imagine mai jos în speranţa că vă ancorez în prezentul meu.
Chiar dacă fiecare experienţă a taberelor este unică, ce rămâne în schimb constant este anxietatea de separare în jurul căreia vom gravita în acest articol. Aşa că, pentru a facilita parcurgerea articolului cu uşurinţă, voi structura informaţiile sub forma unui ghid.
An de an taberele fac deliciul vacanţelor de vară, uneori şi de iarnă. Dacă pentru unii copii taberele sunt un prilej de a “fugi” de acasă şi a se alătura prietenilor lor în ateliere şi timp petrecut împreună, pentru alţi copii ideea de a fi departe de casă generează anxietate.
Ce este anxietatea de separare şi cum se manifestă în tabere?
Anxietatea de separare este o emoţie puternică, o frică excesivă care apare ca răspuns la evenimentele de separare dintre părinte şi copil. Anxietatea de separare se manifestă diferit de la copil la copil în intensitate, durată şi simptomatologie.
Nu vorbim de anxietate de separare atunci când copilul aflat în tabără plânge puţin atunci când vine noapte şi apoi se autoreglează, adică îşi gestioneză într-un mod sănătos emoţiile. Anxietatea de separare poate să implice cel puţin 3 dintre următoarele simptome:
- dureri de burtică, diaree, stări de greaţă sau vomă;
- tremur, senzaţie de leşin sau ameţeală;
- dureri de cap;
- dificutăţi de adormire, stări de agitaţie nocturnă, coşmaruri sau treziri dese peste noapte;
- reticenţă la plecarea în tabără care creşte în intensitate în apropierea datelor de plecare;
- plâns facil, nevoia de “agăţare” de unul dintre părinţi sau binecunoscutele stări de “mârâială” continuă;
- îngrijorări excesive cu privire la posibilele pericole închipuite – cele mai dese temeri ale copiilor, din observaţiile proprii, sunt legate de relaţiile de prietenie (“… dacă X îşi facce altă prietenă şi nu mai vrea să doarmă cu mine în cameră?”), de activităţile din tabără (“… dacă nu mă voi descurca?”, “… dacă ceilalţi vor râde de mine?”), legate de părinţi (“… oare mama se gândeşte la mine?”) sau chiar de cum se vor descurca ei în toată această experienţă;
- nevoia de a păstra în permanenţă contactul cu părinţii, comunicarea excesivă cu părinţii în detrimenteul alăturării grupului de copii;
- evitarea participării la activităţile de grup;
- teama de a dormi fără prezenţa unui adult.
Cum să-ţi pregăteşti copilul pentru prima tabără
- oferă-i informaţii despre tabără cu cel puţin 3 săptămâni înainte – ce activităţi se vor desfăşura, cu ce traineri vor merge, unde şi când vor merge, cât vor sta, care sunt regulile de grup.
- identifică temerile copilului şi ajută-l să devină autonom – nu toţi copiii mici ştiu să se descurce singuri, iar taberele surprind şi acest aspect. Ajută-l pe cel mic să încerce singur, în ritmul lui fără să mai intervii şi fără să îl grăbeşti sau demotivezi.
- implică-ţi copilul în pregătirea bagajului pentru tabără – pregătirea bagajului pentru tabără este o etapă foarte importantă şi necesară înainte ca cel mic să plece în propria lui aventură departe de casă. Verificaţi împreună prognoza meteo pentru următoarele zile şi lasă-l pe copil să îşi aleagă hainele potrivite şi favorite. Tot în această etapă găsirea unei ancore care să îi amintească de casă este esenţială. Poate fi o fotografie cu voi, un tricou al unuia dintre părinţi, o jucărie de pluş sau orice încape în bagaj şi are o semnificaţie emoţională pentru copil, care să îi aducă un plus de confort.
- asigură-l că emoţiile sunt normale – ascultă-l şi nu îi nega emoţiile chiar dacă sunt greu de dus pentru tine ca părinte. Să îi spui copilului să nu se îngrijoreze atunci când el îşi exprimă temerile înseamnă să anulezi orice valoare de adevăr a emoţiilor cu care copilul se confruntă şi în acest fel temerile lui vor creşte în intensitate, dar tu nu vei mai ştii de ele.
- antrenament de tabără – oferă-i copilului tău experienţe scurte de o noapte sau două la cel mai bun prieten înainte de a alege o tabără de o săptămână;
- prezintă-i tabăra în termeni pozitivi – copilul îşi va face noi prieteni şi va învăţa diferite lucruri într-un mediu distractiv şi sigur;
- stabiliţi împreună ce veţi face când se va întoarce din tabără – fie mergeţi împreună la un film, fie într-o altă excursie cu familia, este important să existe o conectare cu copilul după tabără, o conectare reală şi autentică în care cel puţin unul dintre părinţi îşi alocă timp şi energie doar pentru copil.
- oferă-i copilului extraatenţie înainte de tabără – un copil cu “bateriile” încărcate va fi un copil pozitiv care va profita de momentele din tabără;
- micile surprize – include în bagajul copilului tău mici surprize (scrisori pe care să le deschidă zilnic, mici figurine ascunse printre haine sau bileţele cu bezele – creativitatea este secretul vostru).
Cum să reacţionezi la anxietatea de separare a copilului tău
“No news is good news” se potriveşte de minune în contextul taberelor. În traducere, dacă nu vă sună sau nu răspund mesajelor voastre înseamnă că s-au integrat şi timpul lor în tabără trece mai repede decât timpul vostru acasă sau la birou.
NU îi oferiţi copilului opţiunea de a veni după el să îl luaţi înainte ca tabăra să se încheie. Copilul va spera şi va aştepta ca mama sau tata să îşi ţină promisiunea şi aşteptarea face ca tabăra să treacă fooooooarte greu şi deodată nimic din ce oferă tabăra nu mai este de interes pentru copil. Cu atât mai mult cu cât atunci când l-ai înscris în tabără ai avut motivele tale. Motive care în vâltoarea emoţională a evenimentelor se vor pierde. Dacă te ajută să rămâi un părinte ferm, poţi scrie motivele pe un cartonaş la vedere.
Discută temerile copilului cu organizatorii taberei pentru că ei sunt cei mai potriviţi în a gestiona ce se întâmplă în mod real în tabără, iar distanţa fizică dintre tine şi copil te poate face un părinte neputincios în faţa greutăţilor cu care copilul tău se confuntă. Nu îl poţi ajuta de la distanţă să închidă fereastra dacă e prea răcoare în camera lui sau să îşi împăturească hainele în valiză. Tot ce poţi face este să îl încurajezi şi să îi transmiţi încrederea că se va putea descurca singur sau poate cere ajutor adulţilor însoţitori.
Nu prelungi momentul de La Revedere – te asigur că odată râmas la autocar alături de colegii lui de tabără, că îi cunoaşte sau nu, va începe să interacţioneze şi să îşi găsească un loc în grup.
Nu îi transmite fricile tale copilului – stilul de parentaj supraprotectiv, de tip “helicopter parents” nu doar că necesită doze mari de energie, ci aduce mai multe dezavantaje decât avantaje pe termen lung. Un părinte care survolează în permanenţă în jurul copilului şi înlătură orice obstacol din calea lui, îl va priva pe copil de ocaziile în care îşi poate dezvolta anumite abilităţi atât de necesare în viaţa de adult.
O ocazie bună şi pentru tine de analiză şi dezvoltare personală
Cea mai întâlnită temere a părinţilor este că cei mici nu se pot descurca fără ei. Realitatea este total diferită, iar cei mici acţionează în moduri surprinzătoare. Copiii se adaptează mai repede decât vă puteţi imagina, drept pentru care gestionează provocările din tabără şi la fel veţi face şi voi.
Taberele copiilor sunt întotdeauna încarcate de emoţii. Şi e normal să fie aşa. Dar când emoţiile pun stăpânire pe tine şi acţionezi de la distanţă sperând că poţi face treaba în locul copilului tău, îţi recomand să te opreşti şi să te uiţi în interiorul tău. Ce anume îţi provoacă aceste temeri? De unde vin neîncrederile, sentimentele de neputinţă sau vinovăţie atunci când copilul tău plânge seara înainte de culcare?
Asta nu înseamnă că nu vei mai vorbi cu copilul tău pe perioada taberei, ci vei profita de acest timp în care poţi analiza emoţiile şi gândurile care îţi provoacă disconfort. Sunt ele adevărate întotdeauna? Realitatea nu este una subiectivă? Există dovezi pentru îngrijorare? Vorbeşte cu adulţii care se ocupă de copilul tău, pe ei nu îi încarci cu temerile tale, ba chiar poţi lămuri lucruile pentru care te îngrijorezi.
Şi, mai mult decât orice, îţi recomand să începi un proces de psihoterapie sau dezvoltare personală dacă taberele copilului reprezintă ocazii care activează propria teamă de abandon sau frici excesive pe care le gestionezi cu greutate.
Pe final de articol, reţine faptul că anxietatea de separare a copilului poate continua şi după tabără, în alte contexte, taberele nefiind un precursor al dezvoltării anxietăţii, ea existând deja cu mult înainte de astfel de aventuri, iar în astfel de cazuri, la fel ca şi pentru tine, îţi recomand să iei legătura cu un psihoterapeut pentru copii care vă poate ajuta să gestionaţi anxietatea de separare în viaţa de zi cu zi.
Sursa foto: Artem Kniaz on Unsplash